De cand eram copil mi-am dorit sa zbor! Cu totii am vrut cand eram mici sa devenim fie doctori, fie balerine, fie pompieri, fie politisti, fie mame etc…aspiratii diferite in functie de creativitatea si dorintele interioare ale copilariei!
Dar niciodata dorinta de “a zbura” nu a fost mai comuna si mai frumoasa la copii ca in vremurile tineretilor mele! Absolutul se regasea in gandurile mele!
A zbura inseamna a trai! Si asta o spun acum din proprie experienta!
Dar sa o luam de la inceput…
Vineri in jurul orei 18 ma urcam intr-un avion de agrement, mic, abia incapeam 5 persoane cu tot cu pilot si ganduri din ce in ce mai negre isi faceau aparitia! Daca avionul asta (lipit cu banda adeziva in unele locuri) va ceda? Daca pilotul (trecut de 55 de ani) va face un infarct si va scapa avionul de sub control? Daca nu voi respecta intructiunile si ma voi prabusi fara parasuta? Daca…??
Avionul urca usor iar privelistea devine din ce in ce mai captivanta! E asa de interesant sa vezi cum culorile asa de vii ale acestui cubism agricol privite de la o inaltime medie isi pierd intensitatea cu cat de aventurezi in vazduh!
Litoralul se vede superb de la 2000 de metri! De necrezut chiar!
La 3000 de metri intstructorul ma pregateste de salt! Imi aranjeaza casca (nu e obligatorie) si imi reglez singur ochelarii! Ma leaga de el in 4 locuri : la solduri si la umeri! Regleza curelele sa se asigure ca sunt legat de el bine de tot…mai mult pentru ochii mei ca el stie oricum ca totul e in regula!
Se deschide trapa si incepe sa imi fie frig! Eu sunt la 3000 de metri altitudine si sunt in tricou! Temperatura cu 18 grade mai putin ma face sa fiu nerabdator sa ajung jos de frica sa nu inghet de frig!
Pun un picior pe bara avionului si instructorul imi spune sa ma tin de chingile de la piept!
“Gata, imi zic! Acum sarim!”
Doar ca pilotul are alte ganduri…ma lasa putin sa imi treaca incordarea momentului si cand ma asteptam mai putin…am inceput sa zbor!
wow! wow! wow! wow!
Caderea libera in gol este fascinanta! Pamantul pare asa departe si totusi eu ma indrept necrutator de repede spre el! Vantul, sau aerul, e asa de rece si puternic incat simt ca si cum bucati de gheata imi sfarteca fata! Dar nu e chiar asa de rau!
Cel mai important e ca uiti de tot in acele cateva secunde de cadere libera! De toti, de toate! Sentimentul de libertate e asa puternic incat mai mai ca imi venea sa strang pumnii in fata si sa zic “superman”!!!
Totul se termina brusc cand se deschide parasuta si de la 260 de km/h ajungi la 3 m/s intr-o cadere lina si lejera!
wow! wow! wow! wow!
Instructorul trage de comenzi si parasuta se invarte pe cer cand la stanga cand la dreapta ca un titirez!
Mai e putin pana la aterizare si parca mananc cu ochii privelistea ca un infometat in fata unei mese bogate!
Aterizarea e cam brusca dar niciodata nu m-am simtit asa de bine pe sol ca acum! Zborul e frumos foc dar picioarele sunt facute pentru a merge!
Am urechile infundate si abia aud! Sunt putin ametit si transpirat!
Una e sa stai in tricou la 3000 de metri si sa ingheti si alta e sa cazi 1600 de metri in gol – sigur ia transpiratia pe oricine!
O aventura pe cinste! Merita repetata pentru cei care au incercat si merita incercata pentru cei care vor sa stie cum e!
Si asa am mai taiat un lucru de pe lista de “to do’s” a vietii mele! Urmeaza “bungee jumping” la Vidraru!!!
Numa’ bine!
PS: O puteti face si voi cu 150 Euro.
0 Comments
You can be the first one to leave a comment.