Rădăcini culturale

Tomisul epocii romano-bizantine este un important centru religios creştin, creştinism cu origine apostolică datorat sfântului apostol Andrei. În această perioadă, confruntată cu numeroase invazii barbare, (hunii, slavii, bulgarii, pecenegii, cumanii, tătarii şi turcii), portul Tomis este numit în izvoarele bizantine şi italiene Constantia, denumire dată de Constantin cel Mare (274-337) în onoarea surorii sale Constantia, în timp ce în izvoarele istoriografice turcice timpurii aşezarea e numită “Ak-Kermend” iar în cele slave “Bessigrad” (”cetatea pecenegilor”). După ce în secolele X-XIII a fost un important port, mai ales sub influenţa genovezilor, care construiesc aici un Far Genovez, din sec. XV până la sfârşitul sec. XIX, Constanţa intră în componenţa imperiului otoman, în cadrul căruia populaţia scade iar aşezarea devine un sat de pescari greci şi turci, simplă escală între gurile Dunării şi Istanbul în caz de furtună, cu câţiva negustori armeni.

From wikipedia

Vrei sa mai primesti astfel de articole ? Introdu adresa de e-mail.